Aveam doua posibilitati: sa stau sa lucrez la posta si sa innebunesc sau sa stau aici, sa ma joc de-a scriitorul si sa mor de foame. Am decis sa mor de foame.

Si puteai fi considerat sanatos numai daca traiai intr-un anume fel. Eram atras de toate lucrurile imorale: imi placea sa beau,  eram lenes,  n-aveam Dumnezeu, politica,  idei,  idealuri.

Un barbat avea nevoie de o multime de femei doar atunci cand niciuna dintre ele nu era buna de nimic.

“- Vrei o curva. Ti-e frica de iubire.

- S-ar putea sa ai dreptate.”

Si totuşi femeile – femeile adevarate – ma speriau, pentru ca ele, in cele din urma,  iti doreau sufletul,  iar eu voiam sa pastrez ce mai ramasese din al meu.  Tanjeam,  de fapt,  mai ales dupa prostituate,  femei de joasa speta,  pentru ca erau ucigatoare şi din topor,  nu aveau nicio pretentie.  Nu pierdeai nimic dupa ce plecau.  Totusi,  in acelasi timp,  tanjeam dupa o femeie tandra,  adevarata,  in ciuda pretului exorbitant.  Oricum ar fi fost, eram pierdut.  Un barbat puternic ar fi renuntat la ambele variante.  Eu nu eram puternic. Asa ca am continuat sa lupt cu femeile,  cu ideea de femeie.

Era aproape dezamagitor, caci atunci cînd stresul si nebunia dispareau din viata mea zilnica,  se parea ca nu prea mai ramanea mare lucru pe care sa te poti baza.

“Dar intotdeauna au existat si alte motive, alte pretexte. Intotdeauna. De cate ori nu m-am intors din drum, cu inima cat un purice, fiindca am crezut ca zaresc ceva dintr-o silueta care…sau o voce pe care…sau un par ca al…? De cate ori?!” – ma regasesc foarte bine in acest citat si nu am vrut sa uit de el ^__^

Mai vreau sa citesc “O iubeam” si “Cea care alina” de aceeasi autoare :3

Pe cele boldate le-am citit.

Pe cele cu italic vreau sa le citesc.

“Lumea e superficiala, inconsecventa, competitionala, cruda. De cat ori ma intristez ca fac parte din ea, imi dau seama ca in loc sa stau pe margine si sa ma plang, ar trebui sa ma implic si sa o fac mai buna”  – Drew Barrymore

“-Iarna se vede aurora boreala, nu-i asa? zisei eu.  Nu vara?

-Nu-i aurora boreala, zise el. E Manderley. Il privii si vazui chipul. Ii vazui ochii. El conducea din ce in ce mai repede. Urcaram colina dinaintea noastra si vazuram Lanyon intinzandu-se intr-o vale la picioarele noastre. La stanga noastra era firul argintiu al raului ce se largea spre golful din Kerrith, la cinci kilometri departare. Soseaua Manderley-ului era inaintea noastra. Nu era luna. Cerul de deasupra capetelor era negru ca si cerneala. Dar in zare, cerul nu era negru deloc. Era cuprins de o roseata purpurie, parca patat de sange. Si cenusa zbura in intampinarea noastra impreuna cu vantul sarat al marii.”

Imi vand inima pe parcele. Cele mai scumpe au privelisti bune.

Baiete, orice imbecil poate rani o femeie dar doar un barbat dintr-o mie poate sa o ia cu el pentru totdeauna.

Visez cai vezi pe pereti? Va trebuie sa-mi duc inima la reparat? Si ce daca! De cand am aparut pe lume mi se tot repara. Ma paste un pericol de moarte? Poate.

Chinurile dragostei preschimba oamenii in monstrii de tristete.

De ce mă tem? De tine, mai precis de mine fără tine.

Daca te temi ca o sa-ti fie rau, nu faci decat sa maresti sansele de a ti se face rau. Uita-te la acrobati: crezi ca se gandesc vreo clipa ca or sa cada cand merg pe sarma? Nicidecum, accepta riscul si savureaza placerea de a  infrunta pericolul. Daca-ti duci viata cu ochii in patru sa nu-ti rupi ceva, o sa te plictisesti de moarte, sa stii… Nu cunosc pe nimeni pe lumea asta mai amuzant decat imprudenta!

Fii imprudent, dar mai inainte de toate, daruieste, daruieste-te fara sa te gandesti prea mult!

Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam incendii.

Vreau sa imi dau jos masca de liliac romantic si sa iubesc in lumina.

Sunt convins că dacă ar fi avut un ceasornic în locul inimii, Cenuşăreasa l-ar fi oprit la ora douăsprezece fără un minut şi ar fi rămas la bal toată viaţa.

Love is dangerous for yout tiny heart.

Un adolescent cu vise de copil, care nu se poate abtine sa nu amestece realitatea cu visul, ca sa poata supravietui…

M-as arunca direct in pat. Sigur as mai gasi sub perna cateva vise din copilarie… si-as cauta sa nu le strivesc sub povara grijilor de adult care mi s-au cuibarit sub frunte.

E timpul sa-mi strang iar bagajele intesate cu vise.

In viata totul trece, sa stii! Ne vintecam intotdeauna, chiar daca ne ia ceva timp.

La noapte o sa ma catar pe luna, o sa ma trantesc pe coltul ei stralucitor, ca-ntr-un hamac si o sa visez cu ochii deschisi.